Jurnal de festival- Ziua 6 | TIFF

Jurnal de festival- Ziua 6

06.12.2012 16:52
Retrospectiva dedicată regizorului Alexandru Tatos din cadrul festivalului Making Waves: New Romanian Cinema a continuat marți, 4 decembrie, cu proiecția filmului Duios Anastasia trecea (1979), într-o excelentă copie restaurată.

La eveniment au participat directorul de imagine Florin Mihăilescu și actrița Anda Onesa.

Vorbind despre colaborarea cu regizorul Alexandru Tatos, directorul de imagine Florin Mihăilescu a declarat într-o discuție moderată de Robert Koehler, directorul de programe al Film Society of Lincoln Center: „Regizorii tradiționali sunt cantonați în datele scenariului și ale decupajului. Or, este foarte motivant să lucrezi cu un regizor care provine din teatru. Chiar dacă opera unui astfel de cineast se înscrie într-un registru realist, acesta are nevoie de fantezia celorlalți, fie că e vorba de directori de imagine, actori sau scenografi, iar Tatos era întotdeauna foarte deschis. În plus, avea până la ultima dublă a unui cadru credința că îl poate perfecționa. Este o manieră de a gândi care își are rădăcinile în teatru. În teatru, repetițiile se termină la premieră, odată cu ridicarea cortinei. Pe mine, această tendință a lui nu m-a deranjat niciodată. Dimpotrivă, apreciez dorința unui regizor de a avea mai multă siguranță.”

Am apreciat la Alexandru Tatos capacitatea de a trece de la grotesc la momente de o mare sensibilitate în interiorul aceleiași scene”, a adăugat actrița Anda Onesa, care a rememorat pentru publicul din sala Walter Reade de la Lincoln Center povestea cooptării ei în echipa filmului Duios Anastasia trecea. „Mă calificasem la faza națională a olimpiadei la filosofie. A trebuit să predau lucrarea și să ies din examen mai devreme pentru a putea ajunge la probe în București. După ce am obținut rolul, am fost pusă în fața unei noi probleme: a trebuit să solicit amânarea filmărilor pentru a putea susține examenul de bacalaureat. În sfârșit, de-a lungul filmărilor, eram foarte îngrijorată de perspectiva admiterii la facultate, așa că nici n-am avut timp să am emoții pe platou. Tot o serie de coincidențe fericite au stat și la baza distribuirii, în ultimul moment, a fratelui meu, Răzvan Onesa, într-unul din roluri. În locul său, ar fi trebuit să joace un copil de circ. Acesta a trebuit să plece în turneu, așa că, la nouă ani, Răzvan a trebuit să învețe să meargă pe picioroange în câteva ore. Dacă povestea Anastasiei m-a influențat foarte mult, aceasta s-a întâmplat și pentru că eu deja aveam un dinte împotriva regimului Ceaușescu. Cu un an înainte, la începutul clasei a XII-a, am fost invitată la Festivalul Internațional de Film pentru Tineret de la Koszalin, în Polonia, iar apoi la Festivalul de Film din Gdansk. La întoarcere, am avut parte de primul meu interogatoriu, în casa conspirativă despre care știa toată lumea că e a Securității. Nu le-am povestit episodul decât cu mulți ani mai târziu părinților mei, iar Florin aude această poveste abia acum.”

Deoarece se bazează pe un fapt real și filmările s-au desfășurat în satul în care evenimentele din care e inspirat au avut loc, filmul nu a avut prea mult de suferit din cauza cenzurii. Este un film foarte important pentru membrii generației mele, deoarece, deși autorităților române le-a rămas străin acest nivel de receptare, Duios Anastasia trecea e o reconstituire a procesului de creare a unei dictaturi”, a declarat Onesa.

Seara s-a încheiat la sala Walter Reade a Film Society of Lincoln Center cu proiecția aniversară la filmului Nunta de piatră, la 40 de ani de la premieră, în prezența actriței Ursula Wolcz, profesor la secția de actorie a Columbia University School of the Arts, și a unui grup numeros de studenți de la clasa ei de actorie. În preambulul filmului, Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului Making Waves: New Romanian Cinema, a amintit că Nunta de piatră marchează debutul a doi regizori români foarte importanți, și anume Mircea Veroiu și Dan Pița, subliniind maniera inovatoare în care mijloacele narative cinematografice tradiționale (în primul rând dialogurile și muzica) sunt utilizate în acest poem filmic inspirat de opera lui Ion Agârbiceanu. „Pentru mine, Nunta de piatră e un film foarte românesc, nu doar datorită filiației sale literare, ci și pentru că în el putem vedea cele mai frumoase peisaje românești din munții Apuseni. De asemenea, trebuie spus că în film joacă foarte puțini actori de profesie, așa că Nunta de piatră e într-un fel povestea locuitorilor din Roșia Montana. Muzica obsedantă pe care o auzim în ambele segmente a fost compusă special pentru film, dar pornește de la filonul muzical popular. În același timp, e o poveste universală, care ar fi putut avea loc oriunde”, a apreciat actrița Ursula Wolcz, care joacă în segmentul din film regizat de Dan Pița și intitulat La o nuntă.