Download TIFF OFFICIAL APP
Str. Popa Soare Nr. 52, Sector 2, București
+40 213 266 480
[email protected]
Sfârşitul anilor ’80, pe litoralul polonez. Comunismul şi-a pierdut puterea asupra oamenilor, dar societatea încă nu a adoptat un nou mers al lucrurilor. Ela se desparte de adolescenţă deloc sigură că îşi va găsi un loc în această lume în schimbare.
Cristina are 35 de ani, este secretară şi trăiește într-un București alienant și ostil. Ea încearcă să înțeleagă ce înseamnă să fie adultul funcțional pe care societatea îl pretinde, în timp ce se străduiește să fie un copil bun pentru mama care a crescut-o singură.
Claudia a fost diagnosticată cu o boală terminală şi decide ca ultimul ei drum să aibă destinaţia Elveţia, ţară care a legalizat eutanasia. Flavio, care i-a fost alături timp de peste patru decenii, decide să îi fie alături şi acum.
Oscar e nemulţumit de slujba într-un centru în medical şi încă suferă după fosta iubită. Ana, în schimb, nu are nici serviciu şi nici partener şi visează s-o ia de la început. Dar pe 1 ianuarie 2016 cei doi se întâlnesc, iar viaţa lor se schimbă din temelii.
Doi regizori urmăresc un antreprenor devenit eco-activist în timp ce expune mafia lemnului din România. Călătoria lor ia o turnură dramatică atunci când, în mijlocul unei păduri, cei trei sunt atacați de un grup de 12 indivizi furioși.
Mari are 16 ani, este orfană de mamă şi a fost crescută de tatăl beţiv. Când este trimisă la orfelinat, adolescenta încearcă să fugă, dar fără succes. Sensibilă şi introvertită, Mari îşi găseşte cu greu locul în orfelinatul unde toată lumea ţipă şi orice joc se lasă cu vânătăi.
Paul şi Paulette se întâlnesc din întâmplare pe un bulevard parizian. Aşa începe o amiciţie pe care un joc sumbru o face tot mai puternică: cei doi tineri încep să reconstituie crime celebre în locurile unde acestea au fost comise.
Dincolo de râu există o lume în care suferința, sărăcia și violența sunt realitatea de zi cu zi. Filmul nu explică și nu judecă, ci ascultă. În absența oricărei narațiuni externe, comunitatea își spune propria poveste – cu durere, cu umor, cu demnitate.