InterogaTIFF - Isaach de Bankolé, despre Miraj

Isaach de Bankole e cel mai de success actor ivorian al momentului, premiat cu un César. Îl știți din filmele lui Jim Jarmusch. Anul acesta e prezent la Cluj într-un western maghiar, Mirage, în care Răzvan Vasilescu îl ia ca sclav pe plantație.

În film joci un fotbalist care încearcă sa fugă…

Da, dar toate scenele cu fotbalul au fost tăiate!

Și asta a fost o surpriză pentru tine?

Da, una mare. Anul trecut la Cannes m-am întâlnit cu unul dintre producători, Gábor Kovács, și am vorbit despre film. Mi-a spus că tot ce am filmat prin Slovacia și tot ce era cu fotbal a fost tăiat. Și am fost destul de șocat și nu înțelegeam, atunci despre ce e filmul? Înainte să-l văd, un prieten mi-a trimis un link către o recenzie și mă gândeam că jurnalistul ăsta e nebun, a scris despre alt film! Apoi am văzut filmul și 40-50% din ce-am filmat a căzut la montaj. Însă, văzându-l, am înțeles viziunea regizorului și am văzut că scenele de fotbal nu contau în contextul ăsta.

Cum l-ai cunoscut pe regizorul Szabolcs Hajdu?

M-a contactat un prieten care știa că îmi doresc de vreo 20 de ani să joc într-un western. Și mi-a zis, gata, am un western pentru tine! Mi-a arătat filmele lui Szabolcs. Bibliotheque Pasqual mi-a plăcut foarte tare și apoi l-am cunoscut pe Szabolcs la New York. Am petrecut câteva zile prin Harlem și abia apoi am primit scenariul. Dar mi s-a spus târziu că a fost de fapt o greșeală, că în scenariul în maghiară personajul meu era de fapt un alb și că persoana care a tradus scenariul în engleză a făcut o greșeală și a făcut personajul meu negru. Și, apparent, când Szabolcs a auzit asta, a zis asta e, atunci hai să-l facem negru!  

Cum de ai decis să fii producător executiv?

Pai simplu, n-aveau bani. Și când cineva cu care vreau să colaborez n-are bani, îl ajut, mai ales că oricum eram implicat în discuțiile despre scenariu și oricum de obicei mă implic și mă interesează tot filmul, nu numai rolul meu.

Cum e să joci un rol cu atât de puține cuvinte?

Am făcut multe filme cu puține cuvinte și cred că atunci cand vrei să transmiți emoții, trebuie să lași spațiu pentru liniște. În filmele americane, de exemplu, nu mai e loc pentru liniște. Pentru mine, dacă nu e nimic de spus, atunci nu trebuie umplut spațiul ăla neaparat. Oamenii ar trebui să-și deschidă ochii și să tacă și să-și dea ocazia să-și folosească și celelalte simțuri.

Cum îți alegi regizorii cu care lucrezi?

Cred că in viața mea de actor am jucat în niște filme în care la început nu voiam să fiu, dar apoi s-a mai schimbat scenariul sau mi s-au luat observațiile în seamă și a fost OK. Dacă regizorul e îndeajuns de deschis cât să asculte ce-i zic, atunci începe aventura. Nu-mi pasă dacă e un prieten, dacă e Jarmusch, Claire Denis sau cineva care n-a mai făcut niciodată un film. Nu sunt interesat de trecutul individului cu care lucrez. Doar ce vrei să faci acum e important. Când Jarmusch sau Denis mă întreabă dacă vreau să lucrăm împreună, le zic uite, o să fie ca și cum lucrăm împreună pentru prima oară. De exemplu, am avut o ceartă cu Jarmusch în Spania când filmam Limits of Control și am oprit filmările pentru două ore. Producătorul era disperat, nu înțelegea și-mi tot zicea că el credea că noi suntem prieteni. Și i-am spus, nu-i vorba de prietenie aici, e muncă!

A consemnat Cătalin Moise

Articol publicat în ziarul AperiTIFF.