Vânătoarea de Vulpi

Un sat românesc în anii '50. Năiţă Lucean, un ţăran şiret şi încăpăţânat, se opune colectivizării prin toate tertipurile. Simte instinctiv că acest lucru nu-i poate aduce decât rău, o dată ce ar ceda statului pământul şi vitele crescute cu atâta efort. Singura certitudine pe care o are este proprietatea unui pământ insuficient şi neroditor. Deşi ţine cu dinţii de aceasta, ideea binelui colectiv îi este impusă prin forţă.