Familia

Cineva a spus odată că singura greşeală făcută de Dumnezeu a fost că nu i-a dat omului două vieţi: una pentru repetiţie, cealaltă pentru a trăi de-adevăratelea. Ei bine, Santiago va corecta greşeala. Într-o dimineaţă se dă jos din pat, iar familia îl aşteaptă în bucătărie, cântându-i La mulţi ani când apare, sărutându-l, îmbrăţişându-l, făcând glume. Dar lui Santiago nu-i place cadoul fiului său şi nu-l crede pe puşti când îi spune că-l iubeşte. De asta, şi doar de asta, ţipă la el, îl dă afară, se înfurie pe toţi cei din jur şi cere un alt fiu, mai bun, unul care nu poartă ochelari, care nu-i gras şi care să semene măcar un pic cu el. Cine n-a visat să aibă o familie exact cum îşi doreşte?

Festivaluri: Valladolid 1996, Berlin 1997 (Panorama), Karlovy Vary 1997, Moscova 1997, Mar del Plata 1997, Cairo 1997

Premii: Cel mai bun regizor debutant, Premiul publicului, Menţiunea specială FIPRESCI - Valladolid 1996