InterogaTIFF - Juriul Competiției

Cu puțin timp înainte de a decide care sunt câștigătorii acestei ediții a TIFF, membrii marelui juriu al festivalului, regizorul George Ovashvili, producătorul Juliette Lepoutre, actrița Olimpia Melinte, selecționerul și co-directorul Buenos Aires Laboratory, Violeta Bava și co-directorul secțiunii New Directors/New Films a Festivalului de Film de la New York, Dennis Lim au răspuns și provocării AperiTIFF de a vorbi despre TIFF și Cluj.

Cum a fost în Cluj până acum?

Juliette Lepoutre: L-am iubit.

Dennis Lim: Ne-am simțit foarte bine.

Violeta Bava: Orașul, energia, oamenii, mâncarea, petrecerile...

George Ovashvili: Un sentiment bun și multă umanitate.

Cum v-ați simțit ca membri ai juriului pentru această ediție a TIFF?

V.B.: A fost foarte greu. E o foarte mare responsabilitate. E greu să desemnezi câștigători când ai o asemenea selecție.

Cum ați defini selecția?

D.L.: Cred că “eclectic” e cel mai bun cuvânt.

V.B.: Am fost surprinși în fiecare zi. Am găsit în selecție filme neașteptate, dar să fii surprins e întotdeauna un lucru foarte bun. Nu e bine pentru un festival ca totul să fie predictibil. Mi s-a părut interesant că am văzut multe filme cu cupluri surprinzătoare…

D.L.:  În spații închise… cu legături tematice foarte interesante.

Cum e să jurizați regizori atât de aproape de debut, la primul sau al doilea film?

D.L.: E mai interesant, pentru că ai șansa să descoperi.

Pentru că tot vorbim de oameni care se află la început, care sunt cele mai mari provocări pe care industria filmului le ridică azi debutanților, fie că sunt regizori, actori, producători…?

Olimpia Melinte: Cel mai dificil lucru pentru o actriță este să fie distribuită în primul rol. Iar în România e mai greu, pentru că nu se fac multe filme. Și o altă problemă pentru actrițe este că nu se scriu atât de multe roluri pentru actrițe, personaje feminine puternice. Vezi bărbați-bărbați-bărbați peste tot.

V.B.: Asta ne duce la un lucru pe care îl discutam mai devreme, anume că sunt puține regizoare în selecție. E un singur film, și acela e o co-regizat de o femeie. Deci ne lipsesc femeile atât în competiția mare, cât și în cinematografia românească.

G.O.: Cred că cel mai greu lucru pentru un regizor e să ai o idee bună sau o poveste bună. Cred că tinerii regizori trebuie să facă tot ce pot ca să-și învețe meseria foarte bine, pentru că vedem câteodată că și unei idei bune îi lipsește o înțelegere reală a felului în care poate fi făcut un film. Cred că regizorii tineri ar trebui să gândească mai mult, să pornească totul de la ei înșiși și nu de la altcineva.

J.L.: La fel e și pentru producători. Trebuie să ia deciziile bune, să identifice proiectele și ideile valoroase ale unor regizori buni. Trebuie să vezi multe filme, să citești multe scenarii. Câteodată greșești, pentru că nu e ușor să alegi.

Cum vedeți TIFF-ul în contextul larg al festivalurilor de film?

D.L.: Cred că cinematograful românesc a fost extrem de important în ultimii 10-12 ani, deci cred că un festival românesc e absolut necesar. Este foarte important să existe o competiție națională și o promovare a industriei românești de film. Așa că TIFF este un festival extraordinar.

V.B.: Cred că faptul că în oraș există atât de mulți studenți și tineri, precum și perioada anului în care se întâmplă TIFF-ul duc la o combinație de factori care îl fac să fie special. În același timp, să ai o competiție pentru regizori care se află la început îl fac să fie un festival pe care ți-ai dori să îl organizezi.

Dacă ar trebui să descrieți TIFF-ul într-un singur cuvânt?

J.B.: TIFF.

J.L.: Soare și energie. Soarenergie…

D.L.:  Tinerețe.

G.O.: Palincă.

O.M.: Bucurie.

A consemnat Daniel Iftene.

Articol publicat în ziarul AperiTIFF.