Download TIFF OFFICIAL APP
Str. Popa Soare Nr. 52, Sector 2, București
+40 213 266 480
[email protected]
Sfârşitul anilor ’80, pe litoralul polonez. Comunismul şi-a pierdut puterea asupra oamenilor, dar societatea încă nu a adoptat un nou mers al lucrurilor. Ela se desparte de adolescenţă deloc sigură că îşi va găsi un loc în această lume în schimbare.
Ada este de origine poloneză, locuieşte în America şi urmează să intre în concediul de maternitate la publicaţia unde lucrează, doar că primeşte un pachet neaşteptat: o carte scrisă de prietena ei, Roksana, despre un episod întunecat din istoria familiei ei.
Cristina are 35 de ani, este secretară şi trăiește într-un București alienant și ostil. Ea încearcă să înțeleagă ce înseamnă să fie adultul funcțional pe care societatea îl pretinde, în timp ce se străduiește să fie un copil bun pentru mama care a crescut-o singură.
Fostul puşcăriaş Kermek s-a plictisit de viaţa plină de fărădelegi din stepele din Kazahstan, aşa că ar fi gata de orice să-şi împlinească un vis vechi: să deschidă, alături de mult-iubita lui Eva, un cinematograf în munţi.
Oscar e nemulţumit de slujba într-un centru în medical şi încă suferă după fosta iubită. Ana, în schimb, nu are nici serviciu şi nici partener şi visează s-o ia de la început. Dar pe 1 ianuarie 2016 cei doi se întâlnesc, iar viaţa lor se schimbă din temelii.
Un tânăr inocent este luat pe nepregătite de violenţele provocate în micul său sat de venirea unui circ şi a două bizare atracţii: o balenă gigantică şi un bărbat misterios căruia i se spune Prinţul.
Mari are 16 ani, este orfană de mamă şi a fost crescută de tatăl beţiv. Când este trimisă la orfelinat, adolescenta încearcă să fugă, dar fără succes. Sensibilă şi introvertită, Mari îşi găseşte cu greu locul în orfelinatul unde toată lumea ţipă şi orice joc se lasă cu vânătăi.
O jurnalistă din Moldova înstrăinată de tatăl emigrat în Italia de ani buni află că acesta a devenit victimă a unor abuzuri la locul de muncă.
Dincolo de râu există o lume în care suferința, sărăcia și violența sunt realitatea de zi cu zi. Filmul nu explică și nu judecă, ci ascultă. În absența oricărei narațiuni externe, comunitatea își spune propria poveste – cu durere, cu umor, cu demnitate.