Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu

La urma urmei, dictatorul nu e decît un artist care are posibilitatea să-şi pună integral în practică egoismul. E doar o chestiune de nivel estetic dacă el se numeşte Baudelaire sau Bolintineanu, Ludovic al XVI-lea sau Nicolae Ceauşescu. (Andrei Ujică)

Din punct de vedere formal, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu demonstrează că astăzi, utilizînd exlusiv imagini existente, se pot realiza opere cinematografice pe subiecte din istoria recentă, cu o respiraţie epică similară celei pe care o cunoaştem din filmele de ficţiune, şi ne gîndim aici, întîi de toate, la amplele tablouri de epocă pe care cinema-ul american le-a dedicat generaţiei războiului din Vietnam.

Avem de-a face cu un demers eminamente sintactic în care montajul are un dublu rol: acela de mizanscenă, întrucît construieşte scene care nu există ca atare în material, şi acela clasic, de a lega scenele între ele. E posibil să asistăm la naşterea unui nou gen cinematografic.

Premii si festivaluri: Cannes 2009 (selecţia oficială - în afara competiţiei)