Pînă la capătul lumii

Pînă la capătul lumii este o odisee modernă. La fel ca şi în cea a lui Homer, scopul călătoriei este recăpătarea vederii - o reconciliere spirituală între un tată obsedat şi un fiu părăsit. Doctorul Farber, disperat să găsească un leac pentru a trata orbirea soţiei sale, a creat un dispozitiv prin care imaginile sunt transmise direct în creier, dîndu-le astfel posibilitatea orbilor să vadă. Crearea acestei maşinării revoluţionare este în contrast flagrant cu situaţia globală din ce în ce mai critică, iar supravieţuirea omenirii este ameninţată de un satelit nuclear în cădere liberă spre sol.

Premii si festivaluri: Premiul asociaţiei germane de cinematografe de artă - 1992