Jurnal de festival- Ziua 3 | TIFF

Jurnal de festival- Ziua 3

04.12.2012 12:40
Sâmbătă, 1 decembrie, sala Walter Reade a Film Society of Lincoln Center a găzduit prima parte a programului Creative Freedom Through Cinema

În deschiderea acestui panel dedicat libertății de expresie și relației dintre Artă și Politică, a fost proiectat filmul Secvențe..., care a inaugurat ciclul pe care festivalul Making Waves i-l dedică regizorului român Alexandru Tatos. Despre colaborarea sa cu acesta, directorul de imagine Florin Mihăilescu, prezent la eveniment, a declarat: „Tatos este un regizor reprezentativ pentru generația anilor ’70. Timpul a dovedit-o. A făcut un anume lucru cu mai multă grație și abilitate decât toți ceilalți colegi de generație ai lui, și anume acela al jocului între serviciul politic-ideologic și tema pe care dorea cu adevărat să o trateze în filmele sale, fără să facă neapărat filme <<cu cheie>>. Ceea ce caracterizează acea epocă în toate țările socialiste este realizarea filmelor <<cu cheie>>. Tatos nu face filme încriptate. Face filme pe care le poate înțelege toată lumea. El spune anumite lucruri în mai multe planuri suprapuse, lăsând undeva, într-un plan subteran, tema pe care dorea să o audă comanditarul filmului, Partidul.”

Prima parte a programului Creative Freedom Through Cinema, având drept scop analiza contextului sociopolitic din România și Ungaria, precum și investigarea relației dintre domeniul artistic și orgoliile politice, a fost dedicată situației actuale din România. La discuție au luat parte Eszter Babarczy, jurnalist, istoric și eseist, artistul vizual Dan Perjovschi, care a colaborat la realizarea broșurii ediției din acest an a festivalului, producătorul Ada Solomon și Mona Nicoară, producător și regizor. Panelul a fost moderat de Mihai Chirilov, director artistic al festivalului Making Waves.

„Cenzura nu poate fi asemuită unui bloc unitar, nu e o listă cu lucruri pe care să le faci și lucruri pe care să nu le faci. Nimeni nu îți dă o listă, așa că nu știi ce e interzis, ceea ce creează o relație foarte ambiguă între artist și Putere. Nu știi niciodată ce vrea Sistemul de la tine. În timpul filmărilor, n-ai de unde ști dacă filmul va intra în cinematografe. Ești suspendat într-un soi de limb. Țin minte că am văzut de trei ori Blow Up al lui Antonioni, în trei orașe diferite din România. Fiecare nouă variantă era diferită, deoarece trecuse prin trei comisii de cenzură independente una de cealaltă”, a precizat Perjovschi.

Solomon a amintit faptul că Cea mai fericită fată din lume, lungmetrajul de debut al regizorului Radu Jude, reprezintă un omagiu adus lui Alexandru Tatos și filmului Secvențe...  în special. „Păstrând proporțiile, existența cenzurii consumiste nu poate fi negată. Filmele pe care le facem riscă la fel de mult ca Secvențe...  să nu ajungă la public. Singura diferență e că acum, doar viața artistică, nu și cea fizică, a cineaștilor este pusă în pericol. (...) Creatorul român de cinema este constrâns de sistemul din care face parte să devină nomad, să călătorească, să-și creeze o rețea, să încerce să obțină sprijin curatorial, deoarece toate acestea reprezintă elemente cruciale în existența cinema-ului românesc independent, ceea ce e valabil pentru diseminarea produselor cinematografice din majoritatea țărilor în care limba oficială nu e una de circulație internațională. Există un public pentru aceste filme, dar spectatorii trebuie să afle cumva că filmele există, iar cei care mijlocesc accesul atât la informație, cât și la filmele în sine, sunt curatorii, programatorii, cei care <<sapă>> permanent, în speranța de a găsi undeva, ascunse, filmele care merită să fie arătate. Lor li se adaugă cineaștii și producătorii, care nu prea fac bani din asta, dar își urmează visul. Și tocmai pentru că filmul are această poziție ingrată în ierarhia produselor care alcătuiesc sociatatea de consum, el trebuie sprijinit. Statutul acesta de nomazi trebuie să înceteze, iar primul pas în acest sens este ca propria noastră țară să ne sprijine. ”

Mihai Chirilov, directorul artistic al Making Waves: New Romanian Cinema a rezumat contextul special în care a avut loc ediția complet independentă din acest an (lucru evidențiat și de articolele din presa americană) și a atras atenția asupra faptului că finanțarea unui proiect precum festivalul de film românesc de la New York nu mai reprezintă o prioritate pentru Institutul Cultural Român, ale cărui orientare și misiune au fost drastic modificate în cursul acestui an, în sensul promovării sentimentului național în rândul membrilor diasporei românești. „Îi las pe alții să stabilească în ce fel atacăm sentimentele patriotice ale românilor dacă prezentăm cele mai noi producții cinematografice românești aici, la New York”, a menționat Mihai Chirilov, care l-a invitat apoi pe artistul vizual Dan Perjovschi să prezinte publicului din sala Walter Reade a Film Society of Lincoln Center un percutant slide-show cum nu se poate mai reprezentativ pentru temna panelului.

„Filmul românesc nu a fost niciodată pe placul Puterii, care pare să nutrească credința că arta și promovarea brandului de țară ar trebui să fie unul și același lucru. Pentru a fi pe placul autorităților, filmele trebuie să evite să ne facă să punem sub semnul întrebării locul de unde venim. Ceea ce s-a întâmplat în timpul verii în România nu reprezintă alceva decât instituționalizarea aceste abordări”, este de părere producătorul și regizorul Mona Nicoară. O situație similară este aceea a Ungariei, a adăugat Eszter Babarczy, care a amintit cazul filmului Doar vântul, bazat pe un fapt real (o serie de crime motivate etnic) și aspru criticat de autorități, care au precizat, în cadrul unui comunicat de presă, că acestă peliculă multipremiată la Berlin nu reprezintă fidel realitățile sociale din Ungaria.

Seria de discuții Creative Freedom Through Cinema e posibilă prin sprijinul financiar al Trust for Mutual Understanding și continuă duminică, 2 noiembrie, printr-o discuție focalizată pe realitățile culturale și politice din Ungaria.                                                                                                

Din programul zilei de sâmbătă, 1 decembrie, au mai făcut parte proiecțiile în buclă ale programului de scurtmetraje, la care s-a stat și pe scări, documentarul 8 martie al regizorului Alexandru Belc, o mărturie neliniștitoare a condițiilor de muncă din România contemporană, și Film pentru prieteni, mediu-metrajul din 2011 al lui Radu Jude, care i-a lovit în plex pe mulți dintre cei prezenți la proiecție. Din fericire, spectatorii marcați de proiecție și-au regăsit echilibrul grație ofertei de palincă de la recepția de după panelul românesc, prilejuită de celebrarea Zilei Naționale.

Autor: Catalin Olaru

 

Cătălin Olaru e deținătorul bursei Alex. Leo Serban, constînd într-o rezidență de 3 luni la New York, și face parte din echipa organizatorică a Festivalului Making Waves: New Romanian Cinema, organizat de Romanian Film Initiative la Lincoln Center între 29 noiembrie și 5 decembrie, 2012. Bursa Alex. Leo Șerban a fost inițiată în 2012 de către TIFF și producătorul Bobby Păunescu.