Singurătatea omului modern în cinematografia contemporană | Expoziție Lucien Samaha

La scurt timp dupa implinirea varstei de 18 ani, s-au intamplat o serie de evenimente importante si personale ce m-au facut sa realizez, indeosebi ca mi-as fi dorit sa devin regizor de film, asemeni lui Federico Fellini, ce reprezenta pentru mine un erou si o inspiratie in acelasi timp.

 

Cu toate acestea, dupa un an de scoala de film, chiar daca mi-a placut sa fac acest lucru, am decis ca munca in echipa, in procesul creativ, mai ales in acest domeniu, nu e de mine, iar acest lucru m-a determinat sa revin la prima mea dragoste -fotografia- ce o puteam face in orice moment, pe cont propriu.

 

Ani mai tarziu, si dupa sute de vizionari ale peliculei 8 1/2 a lui Fellini, am devenit interesat si de alte filme, in special ale lui Godard “Le Mépris,” Fassbinder’s “Beware of a Holy Whore,” Truffaut’s “Day for Night,”  si  Billy Wilder’s “Sunset Boulevard.” 

 

Urmarind aceste filme in mod repetat, mi-am confirmat singur ca am luat decizia corecta, adica aceea de a renunta sa fac film, de fapt un proces ce mi se parea adesea chinuitor, frustrant si plin de conflicte; intre regizor si producator, intre regizor si actor si chiar regizor si scenarist.

 

Am urmarit aceste filme in variantele lingvistice originale dar cu subtitrarea in engleza. Ca vorbitor de trei limbi straine, prezente in aceste filme descrise mai sus, am realizat ca multe dintre acestea au fost traduse eronat sau au pierdut pe drum intelesul real. Apoi m-am angajat intr-un proiect inedit pentru a obtine anumite capturi cu subtitrari din trei filme remontate cu scopul de a realiza o noua naratiune.

 

In cele din urma s-au adunat extrem de multe, am decis sa merg si mai departe si sa izolez fiecare subtitlu selectat, in aprox. 30" sau 900 de cadre de miscare din jurul acestuia. Rezultatul e adeseori o abstractie, depinde de regizor si de o scena anume, si camera de filmat si/sau de miscarea actorului, subtitrarea ramanand intacta. Procesul este o combinatie de cautari efective si documentare minutioasa urmate de un algoritm digital tesut in 900 de cadre puse laolalta cu scopul de o forma o singura imagine.

 

Pentru expozitia de la Casa TIFF, cat si pentru o parte din acest proiect expus prin oras, am selectat imaginile cele mai semnificative pentru a evidentia in principal, producatorii de film, in detrimentul personajelor sau a relatiei acestora.