Actrița Maia Morgenstern, distinsă cu Premiul de Excelență la TIFF 2022 | TIFF

Actrița Maia Morgenstern, distinsă cu Premiul de Excelență la TIFF 2022

25.06.2022 12:23
articol scris de Emanuela Susanu

Contribuția imensă adusă culturii române de îndrăgita actriță Maia Morgenstern va fi omagiată cu Premiul de Excelență la Gala de Închidere TIFF 2022 din această seară ca semn de recompensă pentru cele patru decenii de carieră dedicate scenei și marelui ecran. 

„Şansa mea, în film, începe şi sfârşeşte cu domnul Lucian Pintilie. Dacă el nu m-ar fi luat în Balanţa, nimic n-ar fi fost mai departe”, mărturisea actrița într-un interviu realizat de Eva Sîrbu, și publicat în 1995 în revista Noul Cinema. Cu doar doi ani în urmă, Maia Morgenstern fusese premiată la European Film Awards pentru rolul memorabil din Balanța, unde o interpretează remarcabil pe Nela, o tânără profesoară nonconformistă care, la finalul anilor ’80 părăsește Bucureștiul, marcată de moartea tatălui, și pleacă în provincie, unde viața ei întâlnește o întorsătură dramatică. Acest rol i-a adus notorietatea internațională și i-a deschis calea către o lungă serie de colaborări cu nume emblematice din cinematografia mondială. În 1995 colaborează cu regizorul Theo Angelopoulos, care i-a oferit un rol principal în Privirea lui Ulise, producție laureată cu două premii importante la Cannes, iar în 1996 o interpreta pe Edith Stein în A șaptea cameră, filmul legendarei Márta Mészáros. Un an mai târziu, apărea pe marele ecran în Băieții Witman (r. János Szász, 1997). Listei i se adaugă producții internaționale de succes precum Mar nero (r. Federico Bondi, 2008), La Fin du Silence (r. Roland Edzard, 2011) sau The Bra (r. Veit Helmer, 2019).


Cea mai spectaculoasă apariție a actriței pe marile ecrane pare aproape predestinată. Numele de Morgenstern, „Luceafărul dimineții” – în traducere liberă din limba germană, este un alt nume dat Fecioarei Maria, personajul pe care l-a interpretat magistral în 2004, în Patimile lui Hristos, controversatul film a lui Mel Gibson, care a stârnit uimirea cinefililor la momentul apariției. Maia Morgenstern a devenit o actriță cunoscută și apreciată de întreaga lume.

În paralel cu activitatea sa impresionantă din lumea filmului, a jucat în zeci de spectacole memorabile pe scene mari din România, dar și peste hotare. În anul 1989 a devenit actriță la Teatrul Evreiesc de Stat, pe care din 2012 îl conduce, dedicându-și experienţa, energia şi pasiunea pentru promovarea culturii idiş. Din 1990 a jucat pe scena Teatrului Național „I. L. Caragiale”, unde a creat o Medeea memorabilă în Trilogia antică a lui Andrei Șerban.


Pentru campania de imagine TIFF 2018, alături de Oana Pellea, Maia Morgenstern reinterpreta o secvență iconică din Persona lui Ingmar Bergman. În 2022, actrița se află din nou în centrul campaniei vizuale TIFF, care readuce în atenție o scenă-cheie din Balanța.

Maia Morgenstern va fi prezentă astăzi la TIFF și pentru proiecția filmului Capra cu trei iezi (r. Victor Canache), în care joacă alături de Marius Bodochi, o reinterpretare horror a celebrei povești din folclor, de la ora 17:00 la Cinema Victoria.

Îndrăgita actriță va primi apoi Premiul de Excelență la Gala de decernare a premiilor din Piața Unirii.

Contribuția Maiei Morgenstern adusă teatrului și filmului românesc a fost recompensată, de-a lungul vremii, cu numeroase distincții. Pe lângă premiile pentru Balanța, a primit titlul de „Actriţa şi Femeia anului 2003”, acordat de Parlamentul European de la Strasbourg. În 2012 a fost decorată de către Președintele Franței cu Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler, iar în 2013 a fost distinsă cu Ordinul regal „Ordinul Nihil Sine Deo”.

Maia Morgenstern a mărturisit, în cadrul unei ediții a emisiunii „Prietenii de la 10”, din octombrie, 2016, difuzată la Radio România Actualităţi, că teatrul radiofonic a fost marea ei pasiune încă de mică, familia ei neavând televizor pe-atunci. Morgenstern a rememorat că pedeapsa cea mai dură pe care o putea primi de la tatăl său: să îi fie interzise piesele radiofonice.

“Părinții nu m-au ajutat la școală, la desen. Credeau foarte tare în autonomia creativității. Sună complicat și pompos. Era voie de scris pe pereți. Era voie de desenat pe pereți. Era cum cred, cum simt. Veșnic amestecam culorile. Dar restul era Nu. Înghețata, nu, să nu fac roșu în gât, am fost și un copil bolnăvicios. Nu se întârzia acasă. Ai spus o vorbă, ține-te de cuvânt. Când eram mai mărișoară și când eram mai mică. Nu se merge la masă fără să fie mâinile spălate. Tata îmi spunea Nu, dar nu cu agresivitate. Era Nuuu, un fel de melodie.”

Maia Morgenstern, Interviurile lui Vitalie, PRO TV

“„Sold out!” nu este un criteriu. Nu pentru mine. Probabil sunt anacronică și, cu siguranță, demodată. Oricum, pe vremea mea se spunea „sală vândută”. Am jucat cu doi spectatori în sală. Am jucat în frig. Am jucat la lumânări, în lipsa curentului electric. Am jucat într-un deșert de moloz, în urma demolărilor. Am jucat pentru doi sau trei oameni ce își luau inima în dinți și înfruntau oceanul de dărâmături. Și bezna grea. Pentru a vedea un spectacol. Pentru a oferi un rost existenței unui teatru. Și artiștilor ce-l slujeau. Sigur, vorbesc acum despre Teatrul Evreiesc de Stat. Și despre doar o frântură a existenței și istoriei sale”

Maia Morgenstern, fragment din volumul autobiografic Nu sunt eu, Editura Litera