Filmul a fost recompensat cu primul Prix de la jeunesse acordat la Festivalul de la Cannes și cu premiul pentru cel mai bun film străin în cadrul New York Film Critics Circle Awards. Proiectia a fost urmată de a doua parte a panelului intitulat Creative Freedom Through Cinema. În cadrul acestui eveniment dedicat relației dintre domeniul artistic și factorul politic în Ungaria contemaporană, au participat György Szabó, fost managing director al Trafó House of Contemporary Arts, Eszter Babarczy, jurnalist, istoric și eseist, și Mona Nicoară, regizor și producător român.
Scott Foundas, moderatorul evenimentului, a amintit că anul acesta, din programul New York Film Festival a făcut parte un singur film realizat în Ungaria, și anume Final Cut – Ladies and Gentlemen al lui György Pálfy, care a optat pentru varianta colajului (s-au utilizat fragmente din peste 400 de producții internaționale) deoarece este imposibil să faci film în Ungaria în ziua de azi, în timp ce titlul a fost inspirat de cerința actualului comisar al guvernului pentru industria cinematografică András Vajna de a avea ultimul cuvânt în privința filmelor produse local, ceea ce ar fi reprezentativ pentru atitudinea guvernului în funcție față de cultură.
„Odată cu schimbarea regimului politic în Ungaria, majoritatea decidenților din domeniul culturii și al artelor au fost schimbați. Criteriul nu a fost competența, ci loialitatea față de noua orânduire, așa că eșalonul secund, de oameni mai puțin pregătiți, a trecut în prim plan. Artiștii care nu devin înregimentați politic nu au acces la fonduri”, a declarat curatorul György Szabó.
„Ca artist în Ungaria, simți că trebuie să te conformezi. Dacă nu te conformezi, riști să nu primești finanțare pentru proiectele tale. Fonduri pentru cinematografie există, se fac destule filme, dar resursele nu sunt pentru toată lumea”, a adăugat Eszter Babarczy.
„Credința că arta ar trebui pusă în slujba statului este una adânc înrădăcinată, iar 1989 n-a făcut decât să marcheze o pauză în această relație vinovată. 20 de ani sunt o perioadă suficient de mare pentru ca forțele care nutresc nostalgii pentru perioada în care exista o unică voce în cultură să se regrupeze. Faptul că România și Ungaria urmează aceeași traiectorie din punctul de vedere al intersectării domeniului cultural cu cel politic nu e o coincidență, ci marchează finalul unei perioade de incubație”, a precizat Mona Nicoară.
Discuția, care a avut loc în sala Walter Reade a Film Society of Lincoln Center, a fost urmată de premiera nord-americană a debutului în cinema al regizorului de teatru Silviu Purcărete, Undeva la Palilula, una din cele mai ambițioase producții din programul Making Waves, care evocă cinema-ul fellinian și în egală măsură stilul unic al cineastului Peter Greenaway. În paralel, amfiteatrul Elinor Bunin Munroe Film Center a găzduit proiecții gratuite ale documentarelor Păcătoasa Teodora (premieră nord-americană) și Turn Off the Lights, produs de Cătălin Mitulescu.
Cel mai intens dezbătut eveniment al zilei a fost filmul Trei zile până la Crăciun (Ultimele zile din viața Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu), prezentat în premieră nord-americană în prezența regizorului Radu Gabrea și a actriței Victoria Cociaș. Vorbind despre această docudramă care oferă o combinație unică de ficțiune adevărată și de realitate falsă, acordată perfect ambiguităților revoluției române, realizatorul Radu Gabrea a declarat: „Am vrut să creez o operă de artă care să reflecte cât se poate de fidel realitatea. Constructele dramatice inerente filmului artistic implică o inevitabilă falsificare a acesteia. Pe de altă parte, un documentar n-ar fi avut impactul pe care mi-l doream. Așa că am ales să combin cele două opțiuni. Cred că a fost alegerea corectă, cu atât mai mult cu cât, în mod paradoxal, partea de documentar, și îndeosebi materialele TVR, reprezintă tot atâtea mistificări, în timp ce partea ficțională e mai aproape de adevăr. Am realizat filmul deoarece cred că Revoluția e un capitol închis. Multe lucruri încă nu s-au spus, iar ceea ce am încercat eu a fost ca, pornind de la scenariul jurnalistului Grigore Cartianu, să ridic perdeaua de minciuni care caracterizează discursul public despre acest moment crucial. Președintele Iliescu vorbea la televizor despre atrocitățile comise de teroriști, despre miile de morți, despre tiranul care le ordonă teroriștilor să comită masacre. Or, Ceaușeștii deveniseră două paiațe grotești, fără nici un fel de putere, mai mult sau mai puțin alienați. Tipul acesta de inadvertențe este foarte important pentru mine. Ar fi fost extrem de complicat să fac un film despre întreaga poveste, așa că am optat pentru perioada 22-25 decembrie, în care cred că sunt incluse toate marile contradicții ale Revoluției.” Regizorul Radu Gabrea a mai menționat că documentarea în vederea realizării filmului a fost considerabil îngreunată de faptul că o parte dintre cei care au participat la evenimente nu mai sunt în viață (președintele tribunalului, de pildă), precum și de tendința unora dintre repondenți de a-și adapta răspunsurile în funcție de realitățile actuale, adăugând că toate interviurile realizate vor fi incluse în ediția DVD a peliculei. „Tinerețea mea a fost marcată de anii cei mai urâți ai regimului Ceaușescu, așa că nu a fost o decizie ușoară să accept rolul Elenei. O dată această decizie luată, am încercat să mă pun în pielea ei: nu mai era cale de întoarcere”, a declarat actrița Valeria Cociaș, care a precizat că a participat activ la Revoluția română din 1989.
Programul zilei a fost încheiat de proiecția filmului de animație Crulic – Drumul spre dincolo.
Autor: Catalin Olaru
Cătălin Olaru e deținătorul bursei Alex. Leo Serban, constînd într-o rezidență de 3 luni la New York, și face parte din echipa organizatorică a Festivalului Making Waves: New Romanian Cinema, organizat de Romanian Film Initiative la Lincoln Center între 29 noiembrie și 5 decembrie, 2012. Bursa Alex. Leo Șerban a fost inițiată în 2012 de către TIFF și producătorul Bobby Păunescu.
